TEMA DE CERCETARE A ŞCOLII GIMNAZIALE „TEOFIL VÂLCU” HĂNEŞTI AN ŞCOLAR 2016 – 2017

„Comunicarea şcoală – familie”

I. ARGUMENT

În şcolile din comuna Hăneşti se impune, din ce în ce mai mult, perfecţionarea relaţiei şcoală – familie. Unele întâmplări recente, dar şi faptul că educaţia părinţilor nu a fost integrată sistemului naţional de educaţie, impun măsuri în care pionul principal în relaţia cu părinţii să fie educatorul. Pe lângă tact şi interes în realizarea acestui deziderat, cadrul didactic trebuie să aibă şi o pregătire corespunzătoare, să aibă informaţiile necesare, astfel încât atitudinea lui să fie eficientă. Iată un punct de vedere al unui cadru didactic (Anca Irimia, Hunedoara) cu privire la subiectul în discuţie: „Comunicarea cu părinţii reprezintă una din componentele extrem de importante ale managementului şcolar, domeniu în care, cadrul didactic îşi exprimă cel mai elocvent competenţele sale sociale, psihopedagogice şi manageriale. Cercetările sociologice arată că cele mai multe cadre didactice nu sunt prea optimiste atunci când sunt rugate să aprecieze eficienţa comunicării cu părinţii. Barierele în calea unei comunicări eficiente cu părinţii sunt mult mai mari decât şi le închipuie marea masă a cadrelor didactice şi, mai cu seamă, a cadrelor didactice tinere”.

Studiind articolele publicate pe revista online „Didactica Genesis”, reţin unul dintre punctele de vedere privind tema de cercetare. El aparţine profesoarelor Lidia Velici şi Eugenia Georgescu: „Educaţia copiilor este scopul comun al familiei şi al şcolii, scop care poate fi realizat eficient doar printr-o relaţie de parteneriat, prin înţelegerea rolurilor, divizarea competenţelor, responsabilităţilor şi a funcţiilor între părţile implicate, prin investirea comună a resurselor de timp, prin împărtăşirea informaţiilor, prin soluţionarea în comun a situaţiilor problematice etc. Relaţiile dintre şcoală şi familie sunt fundamentale pentru buna funcţionare a sistemului educaţional şi succesul şcolar al tinerilor, respectiv, posibilităţile de implicare a părinţilor în viaţa şcolii trebuie să devină o preocupare constantă a instituţiei de învăţământ. Este important ca părinţii să înţeleagă beneficiile participării în viaţa şcolii asupra propriului copil, dar şi asupra comunităţii. Posibilităţile de implicare a părinţilor în viaţa şcolii trebuie să devină o preocupare constantă a instituţiei de învăţământ.”

Însă, în exercitarea rolurilor în cadrul parteneriatului şcoală-familie, există încă multe rupturi, blocaje, disfuncţionalităţi, bariere. La o clasificare directă a categoriilor de obstacole ce impietează buna funcţionare a parteneriatului în discuţie, putem aminti:

a) obstacole venite dinspre colectivul de cadre didactice;
b) obstacole venite dinspre familie.

De ţinut cont că, în învăţământul din Hăneşti, pe segmentul pe care relaţia cu familia e deficitară, cauzele vin dinspre cadrele didactice care nu cunosc blocajele ce împiedică o comunicare eficientă cu părinţii. Amintim câteva obstacole pe care le enunţă, de altfel, şi literatura de specialitate:

TABEL 1 (după prof. Anca Irimia, Hunedoara)

NR.	BLOCAJUL / OBSTACOLUL	DESCRIERE	OBSERVAŢII
1	Probleme de ascultare	dorinţa cadrului didactic de a avea numai el iniţiativa; nu consacră timp suficient receptării şi primirii de mesaje de la părinţi.	pentru o bună relaţionare se impune ascultarea activă.
2	Lipsa conexiunii inverse	cadrul didactic consideră că doar părinţii trebuie să asculte mesaje de la el;-situaţia părinţilor inhibaţi în a pune întrebări.	disimularea prejudiciază o comunicare eficientă şi performantă.
3	Rezistenţa la critică	cadrul didactic nu suportă critica venită din partea părinţilor;- unul dintre blocajele cele mai frecvente.	relaţiile cu părinţii nu se pot construi pe duplicitate ori linguşiri, ci pe adevăr, bun-simţ şi profesionalism.
4	Percepţia selectivă şi subiectivă	din volumul mare de informaţii transmise părinţilor, cadrul didactic are tendinţa de a le vedea numai pe acelea pe care doreşte el să le vadă.	cadrul didactic trebuie să recunoască şi zonele incerte ale unei abordări subiective a problematicii şcolare în care devine necesar obiectivismul colaboratorilor săi.
5	Ascultarea afectivă	gradul de impresionabilitate al unui mesaj venit de la un părinte, formulat într-o manieră afectivă, poate vicia recepţia ideilor esenţiale de către cadrul didactic.	cadrul didactic răspunde printr-o ascultare afectivă.
6	Obţinerea informaţiei prin manipulare discretă	are în vedere necesitatea cunoaşterii cât mai complete a unei situaţii ori a unui caz, obţinută mai ales prin discuţii cu părinţii inhibaţi.	reclamă din partea cadrului didactic ca, atunci când este pus în faţa unei probleme de interes general, acesta să aibă o conduită informaţională mai atentă în viitor.
7	Inadvertenţele de limbaj şi barierele culturale	un limbaj elevat, plin de termeni psihopedagogici, neologisme, de preţiozitate, poate fi un factor de blocaj al comunicării cu părinţii.	un limbaj simplu, direct, adaptat interlocutorului reprezintă soluţia acestui blocaj.

Blocajele produse de părinţi sunt destul de multe şi variate ca problematică, cele mai influente în slăbirea parteneriatului şcoală - familie fiind (vezi Lidia Velici, Eugenia Georgescu, „Bariere în relaţia şcoală-familie şi modalităţi de înlăturare a acestora”, „Didactica Genesis”):

1. apatia – „nu vin la reuniunile anunţate”;
2. lipsa de responsabilitate – „aşteaptă iniţiativa profesorilor”;
3. timiditatea – „lipsa de încredere în sine”;
4. participare cu ingerinţe – „critică fără argumente şcoala”;
5. preocupări exclusive / excesive pentru randamentul şcolar – „notele copilului”;
6. rolul parental rău definit – „nu înţeleg corect funcţiile şi rolurile în educaţia copilului”;
7. contacte limitate cu şcoala – „numai în situaţii excepţionale, de criză în comportamentul copilului”;
8. conservatorism – „reacţii negative la idei noi”;
9. indiferenţa - „faţă de includerea în comitetul clasei, comitetul de părinţi, consiliul şcolar”;
10. necunoaşterea – „rolului în luarea deciziilor” etc.

SCOPURI:

1. Cuantificarea gradului de percepţie a familiei în ceea ce priveşte rolul său şi rolul şcolii;
2. Monitorizarea formelor de implicare a familiei în relaţia cu şcoala;
3. Măsurarea indicelui de năzuinţă a părinţilor de a avea copii bine instruiţi şi formaţi pentru viaţă;
4. Cercetarea şi alcătuirea unei liste cu regulile cunoscute, acceptate, preluate şi exersate în relaţionarea cu părinţii. Stabilirea raportului dintre regulile preponderent clasice (unele depăşite) folosite şi cele propuse de cercetările educaţionale moderne;
5. Identificarea la cadrele didactice a principalelor bariere ale comunicării cu părinţii, în scopul evitării lor, pentru eficientizarea relaţionării cu aceştia;
6. Identificarea cauzelor specifice şcolii care împiedică eficienţa parteneriatului dintre şcoală şi familie;
7. Analiza tradiţiei culturale în colaborarea şcoală – familie;
8. Identificarea şi analiza acelor bariere cauzate de circumstanţele socio-economice specifice tranziţiei;
9. Stabilirea dacă părinţii elevilor din comuna Hăneşti constituie un factor de risc în ceea ce priveşte relaţia cu şcoala.

OBIECTIVE:

1. Găsirea unui set de căi şi mijloace ce vizează unitate de vederi şi coordonare în relaţia şcoală-familie;
2. Declanşarea motivaţiilor specifice la cele două nivele (părinţi, cadre didactice) în vederea trecerii de la starea de absenţă, la cea de prezenţă activă;
3. Identificarea unui pachet de activităţi care duc spre eficientizarea parteneriatului şcoală-familie;
4. Găsirea unor modalităţi de stimulare a experienţei pozitive, a tradiţiei culturale, a exemplelor de bună practică existente la nivelul şcolilor din comună;
5. Găsirea unor modalităţi de ameliorare a influenţelor venite dinspre situaţia socio-economică.

DOCUMENTE DE LA CARE SE POATE PORNI:

1. Situaţii şi analize prezentate în şedinţele consiliilor profesorale, ale consiliilor de administraţie şi ale comisiilor din şcoli;
2. Revista online: „Didactica Genesis”;
3. Kate Walsh Bruke: „Predarea orientată după necesităţile copiilor” (CEDP Step by Step, Bucureşti, 1999);
4. Liliana Ezechil: „Comunicarea educaţională în context şcolar” (Editura „Didactică şi Pedagogică”, Bucureşti, 2002);
5. Sura Hart, Victoria Kindle Hodson: „Ora de comunicare nonviolentă. Un proces de predare şi învăţare bazat pe relaţionare” ( Editura „Elena Francisc”, Bucureşti, 2006);
6. Albert Ellis: „Terapia comportamentului emotiv raţional” (Editura „Antet, Bucureşti, 2006);
7. Ionel Dumbravă: „Management general” (Editura „România de Mâine”, Bucureşti, 2000);
8. Ioan Drăgan: „Paradigme ale comunicării de masă” (Editura „Şansa”, Bucureşti, 1996);
9. Mihai Dinu: „Comunicarea” („Editura Ştiinţifică”, Bucureşti, 1997);
10. Andre De Peretti, Jean-Andre Legrand, Jean Bonoface: „Tehnici de comunicare” (Editura „Polirom”, Iaşi, 2001);
11. Jean-Claude Abric: „Psihologia comunicării. Teorii şi metode” (Editura „Polirom”, Iaşi, 2002);
12. Ion-Ovidiu Pânişoară: „Comunicare eficientă” (Editura „Polirom”, Iaşi, 2008);
13. Flaviu Călin Rus: „Introducere în ştiinţa comunicării şi a relaţiilor publice” (Editura „Institutului European”, Iaşi, 2002);
14. Dorina Sălăvăstru: „Psihologia educaţiei” (Editura „Polirom”, Iaşi, 2004);
15. Colecţia „Tribuna învăţământului” (2000 – 2017);
16. Orice experienţă pozitivă (şi chiar…negativă);

FINALIZARE:

Noiembrie – Decembrie 2017, într-o carte auxiliar didactic

Materialele se trimit pe adresa: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.

< Prev Next >